Ziua de 9 martie 2010 marcheaza o premiera pentru RepublicaPloiesti: prima aparitie in paginile unui ziar. Mai exact, in suplimentul Expert Imobiliar al cotidianului Adevarul.

Articolul este unul laudabil, mai ales ca nu multi ziaristi dau importanta unui asemenea subiect. Totusi, am cateva precizari de facut:

• prin acest proiect, nu promovez refacerea orasul (in acest scop exista institutii locale), ci mai degraba scopul este educatia;
• nu tratez, in general, in paginile acestui blog, aspectele juridice sau cele legate de valoarea imobliliara a cladirlor vechi - prefer sa raman in spatiul istoriei;
• in cazul blocului Toboc, comentariile aferente articolului sunt elocvente - exista locatari care incearca sa pastreze identitatea istorica a imobilului, la fel cum exista si unii care nu au respect fata de aceasta cladire veche (am spus - NU generalizez). Cazul blocului Toboc este reprezentativ pentru soarta trista a acestor cladiri de patrimoniu, a caror salvare este de dorit, dar pare sa fie si putin realizabila;
• la acest moment, doar eu ma ocup de acest blog (de aici si lipsa sa de actualizare), dar am primit un insemnat ajutor (informatii, poze, etc) de la diferiti oameni - ploiesteni si nu numai;

In concluzie, articolul nu este unul perfect, dar este unul binevenit. Multumiri echipei Adevarul!

Aflata chiar langa Stadionul ”Ilie Oana”, biserica Sfantul Nicolae Ispravnici impresioneaza prin simplicitatea si arhitectura sa clasica. Daca aveti drum, merita sa intrati in acest lacas de cult care pastreaza - cred eu foarte bine - aerul de sfarsit de secol XIX. Dar sa vedem care este istoria acestei cladiri:

Biserica Sfantul Nicolae Nou (cel Vechi sau ”cu Brazi” se afla pe strada Mihai Bravu si va avea un articol separat) a fost ridicata intre 1863 - 1869 prin efortul lui Dimitrie Mirzea, iar sfintirea a avut loc pe 20 mai 1870. Numele de ”Ispravinici” provine de la faptul ca in zona de langa se afla casa paharnicului Boiarolu in care functiona ispravnicia (similara cu prefectura de azi).

Biserica a trecut de-a lungul vremii prin mai multe reparatii, iar in 1928 i s-a adaugat pridvorul. Initial, cladirea avea doua turle. Cea mare era situata pe centrul bisericii si era construita din lemn si invelita in tabla si poate din aceasta cauza a cazut la cutremurul din 1940 si nu a mai fost vreodata refacuta. Cealalta turla - care exista si azi - se afla chiar deasupra pronaosului, fiind construita din caramida, iar la seismul din 1977 s-a prabusit, fiind apoi refacuta.

Detaliu dintr-o poza din 1938. Remarcati turla de lemn, mai ridicata si inchisa la culoare. De asemenea, frontispiciul din fata turlei mici este azi schimbat prin aparitia mozaicului cu Sfantul Nicolae

Biserica, astazi, fara turla cea mare cazuta in 1940

Lacasul de cult are la baza zidariei doua straturi de piatra cioplita. Pe unele pietre inca s-ar citi numele unor presupusi donatori - eu nu le-am vazut, ce-i drept nici nu am cautat cu atentie acest detaliu.

In timpul sederii suitei imperiale rusesti la Ploiesti, in 1877, la Biserica Sfantul Nicolae veneau de obicei unii ofiteri rusi pentru a asista la slujba. Legat tot de acest moment este si mormantul unui soldat din armata tarista mort in timpul sederii in oras. Crucea cu inscriptia sa in franceza se mai vede si azi, langa aleea care duce la usa bisericii.

Crucea lui Simeon Pirojkoff

Biserica Sfantul Nicolae Ispravnici are si un sait interesant, unde am gasit unele informatii printre care si faptul ca in 2000 a fost adaugat si hramul Sf. Alexandru (probabil de la faptul ca Tarul Alexandru a locuit la cateva case distanta, pe actuala care i-a purtat numele apoi si care astazi se numeste strada Stadionului). Oricum, biserica este tare frumoasa si merita sa ii fie trecut pragul.

UPDATE: Multumesc lui Prahova24Hours pentru atentionare: tot in curtea bisericii, exista si mormantul lui Ilie Oana, figura reprezentativa pentru istoria clubului Petrolul Ploiesti, alaturi de un monument in memoria tuturor fotbalistilor care au jucat pentru echipa locala.

Cladirea Tribunalului a fost un edificiu simbol al orasului vreme de ceva mai mult de o jumatate de veac, dar a avut aceea soarta ca si alte edificii reprezentative - a disparut.

Tribunalul ca institutie functiona la mijlocul secolului al XIX-lea in casa lui Hagi Buzila, la un loc cu Primaria. Aceasta din urma si-a construit in sediu propriu, lasand localul in intregime activitatii judecatoresti. Dar situatia nu era una foarte placuta pentru Tribunal, chiria fiind mare si localul neincapator pentru nevoile proprii.

In stanga se vede un colt din Casa Ergas Mamaciu - perspectiva de pe actuala strada Balcescu

Astfel apare initiativa unei cladirii a Tribunalului, se strang fonduri si se incredinteaza lucrarea arhitectului Toma N. Socolescu (tatal lui Toma T.). Noul edificiu va fi finalizat in 1879, aflandu-se vis-a-vis de Casa Ergas Mamaciu, la intersectia strazilor N. Filipescu (redenumita apoi Justitiei, in prezent numindu-se N. Balcescu) si Franceza (actualmente Mihail Kogalniceanu).

Intrarea se facea prin corpul rotund de la intersectia celor 2 aripi ale cladirii. Intre Tribunal si Primarie exista un corp de legatura (arhitectura celor 2 cladiri fiind similara, este greu de spus daca acel segment exista din 1868 sau din 1879).

In stanga Primaria Veche si Foisorul de Foc, iar in dreapta se vede corpul de legatura

O data ce Palatul de Justitie a fost dat in folosinta, in noiembrie 1933, Tribunalul s-a mutat in noua cladire, iar in locul sau a fost instalata Chestura Politiei. Anii in care politia a avut sediul in acest imobil au coincis cu agitatia finalului perioadei interbelice, iar cum sediul Miscarii Legionare din oras se afla la 2 strazi distanta, conflictele nu au ezitat sa apara (mai pe larg, intr-un articol viitor).

Copacul martor, singurul care a supravietuit din toata zona Primaria - Tribunalul Vechi

Cutremurul din 1940 a afectat imobilul, fapt care a determinat Politia sa se mute in alt sediu. Cladirea vechiului tribunal, ramasa intr-o stare avansata de degradare, a fost demolata apoi in anii 40.

In urma cu un secol, pe aici am fi pasit intr-una din salile Tribunalului

In locul tribunalului, azi este strada Kogalniceanu (largita) si trotuarul din fata cazinoului de la parterul Hotelului Prahova (care, la randul sau, se afla pe locul Primariei Vechi cu al sau Foisor de Foc).

Hotelul Prahova si copacul martor

Restul cladirilor de pe aceeasi parte a strazii vor fi demolate in perioada sistematizarii comuniste, in anii 70-80 ai secolului trecut.

(informatii utile am aflat din articolul domnului Paul Popescu)

Parcul din fata Halelor Centrale este o apartie relativ noua in viata orasului. Povestea acestei zone incepe cel mai probabil in secolul XVIII cand, datorita deplasarii vetrei orasului dinspre actualul cartier Mihai Bravu spre locul unde azi este Hotel Prahova, spatiul a devenit oborul localitatii.

Treptat, datorita cresterii numarului de locuitori, s-a transformat in piata principala a Ploiestilor, cu toate ca tot ”Oborul” i-a ramas numele. Soarta actualului parc se putea schimba in 1846 cand Bibescu Voda, trecand prin Ploiesti, a propus ca pe acest loc sa se ridice localul primariei care pe atunci era in casa lui Hagi Buzila. Locuitorii insa s-au opus, sustinand ca e mai importanta dezvoltarea oborului decat ridicarea unui imobil propriu al administratiei locale.

Oborul - 1911

Asa ca batranul obor si-a continuat dezvoltarea devenind o ingramadire de tarabe insalubre. In monografia lui Sevastos exista o descriere a vechii piete: ”Aceasta (...) era o adunatura de maghernite de diferite marimi lipsite de confort si de igiena. De aceia toata apa rezultata din spalarea zarzavatului ramanea pe loc in baltoace murdare. Cum in piata nu erau closete, spatiile dindaratul gheretelor erau intrebuintate drept vespasiane. Acelasi loc servea si la depozitarea zarzavatului.

Oborul - 1908

E greu de inchipuit murdaria stagnanta alcatuita de tot felul de dejectiuni - in mijlocul carora se depozitau si se vindeau ploiestenilor zarzavatul, painea, untul, branza, smantana, carnea, etc. Maldarele de zarzavat nu se puteau distinge dintre mormanele de gunoi. Murdaria dintre gherete infecta aerul si intretinea roiuri de muste care se plimbau pe alimente.

Taraba ”High Life” din Obor (remarcabile si cele doua desene de alaturi)

Taranii isi tineau laptele si derivatele lui pe jos, unde erau acoperite cu praf. Macelarii si pescarii nu-si puteau conserva bine marfa. Mirosul greu, mai ales in zilele de vara, intampina pe cumparator la primul pas pus in piata.

Oborul - 1933 (vazut dinspre catedrala spre Palatul de Justitie)

Pe subt baraci o puzderie de sobolani isi gaseau adapost. Acestia devastau marfa in timpul noptii, propagand agenti patogeni de la un aliment la altul (...)”.

Vechea piata si noile hale - 1934

O astfel de situatie era intolerabila pentru un oras in plina ascensiune asa cum erau Ploiestii in perioada interbelica. Asa ca la inceputul anilor 30 incep lucrarile pentru constructia Halelor Centrale care vor ocupa o parte din spatiul vechii piete care va mai exista in timpul lucrarilor la noul edificiu.

Oborul - 1935 (vazut din Turnul Halelor)

O data inaugurate Halele la finalul lui 1935, batranul obor ploiestean avea sa dispara. Tarabele si maghernitele aveau sa fie demolate, iar in locul lor sa fie amenajat parcul existent si azi. In schimb, oborul s-a mutat la bariera Bucovului, unde este si azi.

Demolarea tarabelor

In perioada comunista, in parc au fost plantati diferiti copaci (in special conifere) care, daca la inceput erau insesizabili, azi strica perspectiva asupra monumentalelor Hale din oras.

Vedere din clopotnita catedralei, la inceputul anilor 50

Parcul in 1975

O noua insertie avea sa apara in 1980 cand, in centrul parcului, a fost amplasat bustul lui Constantin Dobrogeanu Gherea, figura reprezentativa a socialismului romanesc de la inceputul secolului XX.

(Parere strict personala: bustul acesta se datoreaza poate in primul rand inclinatiilor politice ale lui C.D. Gherea si ale fiului sau, Alexandru Gherea (membru fondator al PCdR), avand un semnificativ rol propagandistic. Locul acela ar fi cel mai potrivit pentru o statuie a lui Toma T. Socolescu (zona fiind inconjurata de 3 cladiri monumentale ridicate dupa planurile arhitectului ploiestean). Repet, este o parere strict personala.)

Piatra cubica interbelica se vede si azi datorita gropilor in asfalt (mai ales in zona statiei de taxiuri)

Astazi, spatiul vechiului obor este unul destul de linistit in comparatie cu tumultul de altadata. Parcul a fost bine gandit la vremea sa, dar azi ar merita poate o modernizare deoarece, in loc sa fie un loc care sa atraga, mai degraba este o zona ”moarta” pentru ploiesteni.