Comandă cartea „Orasul sacrificat. Al Doilea Razboi Mondial la Ploiesti”

Publicat de Lucian Vasile

.

Prețul volumului este de 25 de lei și poate fi achiziționat printr-o comandă la lucianflorin.vasile@gmail.com . Pentru Ploiești și București predarea se poate face personal (este nevoie de nume, număr de telefon și a numărului de cărți dorite), iar pentru restul țării și în străinătate cartea va fi trimisă prin Poșta Română...

Cladirile Stanoiu - Herjenescu

Publicat de Lucian Vasile

Piata Centrala a orasului Ploiesti a suferit de-a lungul secolului XX o serie de schimbari radicale, trecand de la modestele cladiri cu magazin la parter si un singur etaj, la elegantele imobile interbelice, ajungand la forma actuala marcata de blocurile staliniste si ceausiste. Foarte putine cladiri vechi au supravietuit, iar dintre acestea cazul imobilelor Stănoiu - Herjenescu este unul foarte special. Dar sa o luam de la inceput, si anume de undeva dupa 1920. Pe latura estica a ”Pietei Unirii” (cum se numea atunci zona centrala a urbei) se aflau o serie de cladiri de secol XIX

Cladirile Primariei din Ploiesti

Publicat de Lucian Vasile

Traditia unei Primarii in Ploiesti nu este una de lunga durata. Ea a aparut abia dupa Regulamentul Organic (1831) cand s-a hotarat infiintarea unor astfel de institutii in Tara Romaneasca si Moldova. Cum urbea Ploiestilor nu se putea lauda la acea vreme cu prea multe cladiri de piatra (excluzand bisericile, erau doar cateva zeci), nou infiintata institutie ”a magistratului” trebuia sa isi inchirieze un local. Prima cladire unde a functionat Primaria Ploiesti nu se mai stie precis unde se afla. Tot ce a ramas consemnat este faptul ca acele camere apartineau unei femei numita ”Unca Vaduva”.

București - Palatul CEC

(Reclama) Publicat de Lucian Vasile

Elegant și impunător, Palatul CEC, aflat pe Calea Victoriei, ilustrează modernizarea rapidă care avea loc în Vechiul Regat, după obținerea independenței. Clădirea aflată vis-a-vis de actualul Muzeu Național de Istorie a fost ridicată între 1896 - 1900 după planurile arhitectului francez Paul Gottereau. Povestea începe însă mult mai demult. Pe acest spațiu s-a aflat biserica ”Sfântul Ioan cel Mare”, ridicată de Mihai Viteazu și renovată pe la 1700 și puțin de către Constantin Brâncoveanu. Și cum...

La final de an - 2014

Publicat de Lucian Vasile 0 comentarii
Ca la orice sfârșit de an, ne oprim puțin și analizăm ce am făcut în ultimile 12 luni. A fost un an în care am finalizat unele proiecte, am început altele noi, am întâlnit oameni minunați și, poate cel mai important, am căpătat și mai multă încredere în faptul că, împreună, putem găsi acele valori care să ne unească pentru a trăi într-o comunitate mai bună.


Activitatea Asociației pentru Educație și Dezvoltare Urbană (AEDU) s-a concentrat cel mai mult pe principalul său proiect: RepublicaPloiești. Pe blog am publicat doar câteva articole (am evocat împlinirea a 70 de ani de la primul bombardament aliat din 1944, am încercat să vedem care este cel mai vechi liceu din oraș și am discutat despre situația busturilor din fața Halelor Centrale). În schimb, pe Facebook am postat mai multe fotografii care au generat discuții foarte interesante. De asemenea, am ajuns la aproape 6000 de pasionați de istoria Ploieștilor, ceea ce ne bucură tare mult și vă mulțumim tuturor pentru interes.

În 2014 am organizat doar două ediții ale turului „La pas prin trecutul Ploieștilor”, dar la anul vrem să îl reluăm cel puțin o dată la două luni, precum și să adăugăm un alt tur cu o altă tematică. Anul care tocmai se încheie a marcat și o premieră în acest sens: primele tururi de limbă engleză pentru turiștii străini.


Fără îndoială, principalul proiect pe care l-am avut în acest an a fost cartea „Orașul sacrificat. Al Doilea Război Mondial la Ploiești”. A fost un proiect la care am lucrat aproape 2 ani și care s-a materializat într-o carte de 336 de pagini (dintre care 16 cu fotografii inedite) despre Ploiești între 1939 - 1944 (mai multe detalii despre volum). Pe 30 septembrie a fost lansarea în capitală, la Palatul Suțu, iar câteva zile mai târziu în Ploiești, la Doroftei Pub. În plus, cartea a fost prezentată în cadrul emisiunii „Dialog 100%” cu Claudius Dociu.

Lansare la Palatul Suțu

 Lansarea la Ploiești

În 2014 am continuat colaborarea cu Loredana Brătilă și SMA Studio și a avut loc a doua expoziție din cadrul proiectului „Ploieștiul vechi și nou”, de data aceasta la Muzeul de Artă, de „noaptea muzeelor”. Am participat la cursurile grupelor de fotografie organizate de Sorin Petculescu. O altă colaborare care ne-a bucurat foarte mult a fost cea cu prietenii de la Iubesc Ploieștii ce s-a concretizat în prima hartă turistic bilingvă a orașului, iniativă sprijinită de Fundația Comunitară Prahova.

Afișul expoziției „Ploieștiul vechi și nou”

La cursul foto organizat de Sorin Petculescu

Coperta hărții realizată de IubescPloieștii

Tot în cadrul AEDU am inițiat și alte proiecte care sunt încă la început: tururi istorice ale Bucureștilor, dar și proiecție de film documentar la Ploiești care sperăm noi să aibă continuitate în anul următor.

Proiecția documentarului „În spatele cortinei” - 16 februarie 2014

Dar toate cele de mai sus nu s-ar fi întâmplat fără sprijinul vostru. Vă mulțumim tuturor celor care ne-ați fost alături, prin participarea la tururi și la celelalte evenimente, prin achiziționarea cărții sau prin redirecționarea celor 2% către AEDU. Susținerea pe care ne-ați acordat-o ne-a ajutat să punem în aplicare proiectele avute și vă așteptăm să ne fiți alături și în anul 2015. 

Sărbători fericite tuturor!

O piață și două busturi

Publicat de Lucian Vasile 1 comentarii
În iunie 2014, domnul inginer Constantin Ilie a pus în discuție publică situația actualei piețe „prof. arh. Toma T. Socolescu”. În mijlocul acesteia se află astăzi bustul lui Constantin Dobrogeanu Gherea, în timp ce bustul lui Socolescu este instalat în fața Halelor Centrale. Propunerea dânsului este ca bustul lui Gherea să fie mutat într-o altă zonă (sugestia domniei sale este peronul Gării de Sud), iar în locul său să fie adus cel al arhitectului.

Marcat cu roșu este perimetrul pieței „prof. arh. Toma T. Socolescu”, încercuit cu alb este bustul lui Gherea, iar evidențiat cu albastru este bustul lui Socolescu. De remarcat prezența catedralei Sf. Ioan (stânga), a Halelor Centrale (centru-sus), și a actualului Palat al Culturii (dreapta-jos) în proximitatea pieței. Toate cele 3 clădiri-simbol ale orașului sunt creații (parțiale sau totale) a lui Toma T. Socolescu

Nu voi face istoricul pieței, fost obor al orașului (pe care însă îl puteți citi în articolul pe care l-am publicat mai demult), însă voi folosi istoria pentru a vedea cum și de ce a ajuns zona centrală în această stare.

Halele Centrale, aproape finalizate, și tarabele oborului, aproape desființate - 1934

La mijlocul anilor 30 vechiul obor dispare și în locul său este amenajat parcul, în forma sa inițială. Parcul face parte din proiectul de sistematizare al orașului, întocmit de Toma T. Socolescu, I. Davidescu și S. Vasilescu. Dar să vedem ce se menționa în acest plan referitor la parc: 
„pentru punerea în valoarea a unor edificii importante s-au prevăzut piețe ornamentale ale căror laturi vor fi supuse unei ordonanțe arhitectonice în armonie cu edificiul principal”.
Așadar, scopul pieței era de a pune în prim-plan clădirile, cu accent pe Halele Centrale, imobilul dominant al spațiului. Astfel se explică și diferența de nivel, parcul fiind puțin sub nivelul străzii, tocmai pentru a amplifica monumentalitatea halelor și, în special, a turnului. Este de observat că atunci când s-a amenajat spațiul, nu au fost plantați copaci, tocmai pentru a nu obstrucționa vizibilitatea către edificiul principal.

Halele Centrale - 1935 (de remarcat diferența de nivel)

Situația s-a schimbat undeva între 1960-1961, în timpul primei mari etape de sistematizare a orașului sub administrație comunistă. Aproape concomitent cu construcția blocurilor P+4 de pe străzile Emile Zola și Griviței (precum și a blocului 7 etaje, dar aici discuția este mai complicată), au fost plantate conifere, pe o mare suprafață a parcului.

Parcul și Halele în 1959 - copacii încă nu apăruseră

Primii copaci par să fie plantați - 1960 sau 1961

Vedere aeriană - 1965

De la mijlocul anilor 60, Halele Centrale deja începeau să fie ascunse de perdeaua de copaci, iar scopul inițial al parcului fusese radical diminuat.

Anii 80

Un alt moment de semnalat este instalarea în mijlocul parcului, în 1980, a bustului lui Constantin Dobrogeanu Gherea, operă a sculptorului N. Kruch, cu ocazia comemorării a 60 de ani de la moartea criticului literar. Care era legătura lui Gherea cu Ploieștii? Acesta a deținuți la final de secol XIX - început de secol XX restaurantul din Gara de Sud, foarte bine cotat și vizitat de numeroase personalități ale epocii. Însă Gherea a fost și un simbol folosit de regimul comunist, pentru a-și căuta rădăcini în viața comunității ploieștene. Născut în Ucraina de astăzi ca Solomon Katz, Gherea era un evreu care din cauza opțiunilor socialiste a intrat în atenția autorităților țariste, fiind și încarcerat în Siberia. Stabilit în România, a devenit unul dintre membrii marcanți ai socialismului românesc, având legături cu lideri bolșevici și menșevici. Fiul său, Alexandru, născut la Ploiești, avea să fie unul dintre fondatorii Partidului Comunist din România și să sfârșeacă în închisoarea Lublianka din Moscova, în timpul Marii Terori a lui Stalin. Nu este astfel de mirare că bătrânul Dobrogeanu Gherea devenise o figură a istoriei comunismului românesc și care, în plus, era legat de orașul Ploiești.

Bustul lui Constantin Dobrogeanu Gherea

Nasul ciobit al bustului

Memoria lui Toma T. Socolescu a rămas în uitare până în urmă cu câțiva ani, când la eforturile inginerului Constantin Ilie, precum și ale urmașilor marelui arhitect, au avut loc mai multe evenimente (publicarea unui album, dezvelirea unor busturi, montarea unor plăcute pe câteva clădiri ridicate după planurile lui Socolescu, etc). În ianuarie 2011 a fost dezvelit bustul lui Toma T. Socolescu, amplasat într-un mic spațiu aflat în fața Halelor Centrale. În același timp, parcul din față a fost denumit „Piața Prof. Arh. Toma T. Socolescu”.

Amenajări înaintea dezvelirii - 2011

Bustul lui Toma T. Socolescu

Și aici ne întoarcem la propunerea domnului Constantin Ilie: mutarea bustului lui Gherea (sugestia dânsului este în zona Gării de Sud) și în locul său să fie adus bustul lui Socolescu. Sunt total de acord cu această propunere și mi se pare o inițiativă cât se poate de normală. Legătura lui Gherea cu orașul nostru ține de restaurantul Gării de Sud și de acea zonă, astfel că reamplasarea bustului său în acel spațiu ar fi atât o acțiune firească din punct de vedere istoric, cât și șansa unei reabilitări urbanistice a pieței gării. Amplasarea sa actuală, într-o zonă centrală este rezultatul importanței ideologice pe care o avea până în 1989. Astfel, aducerea bustului lui Socolescu în mijlocul parcului ar fi șansa unei reparații istorice și al recuperării unui simbol ploieștean. Nu în ultimul rând, ar fi și corectarea unei situații absurde: în piața Socolescu este bustul lui Gherea, în timp ce bustul lui Socolescu este amplasat în apropiere, dar în afara ei.

Pentru că zilele acestea la Colegiul Național „Ion Luca Caragiale” din Ploiești se aniversează 150 de existență ai insituției, m-am gândit să abordez această problemă: care este continuatorul primului liceu din orașul nostru și, așadar, cel mai vechi liceu din urbe? Cine a terminat CN „Mihai Viteazul” va spune că LMV-ul, în timp ce absolvenții CNILC vor afirma că este insituția de învățământ de pe strada Gheorghe Doja/Calea Oilor. Fără a mă grăbi la un răspuns, voi coborî puțin în timp pentru a vedea care este fundamentul istoric al acestei discuții.

Primul sediu propriu al Liceul de băieți „Sfinții Petru și Pavel”, astăzi Muzeul de Istorie și Arheologie Prahova (sursă MuzeulVirtualPloiești)

Până la reforma învățământului de la începutul perioadei comuniste, învățământ era structurat astfel: 4 clase primare, apoi 8 clase de liceu (deci echivalentul de azi al claselor 5-8 de școală primară, plus cei 4 ani de liceu) și, ultimul pas, facultatea (destul de inaccesibilă până în interbelic). Prima instituție publică de învățământ ploieșteană care se era destinată celor care vroiau mai mult de 4 clase primare a apărut în 1864 și a fost Gimnaziul de băieți „Sfinții Petru și Pavel” care apoi avea să devină liceu (cu toate cele 8 clase necesare). Liceul „Sf. Petru și Pavel” a funcționat mai întâi într-un imobil închiriat, iar apoi într-o clădire unde astăzi este clubul sportiv. Primul său sediu a fost inaugurat în 1866, fiind ceea ce astăzi cunoaștem drept Muzeul de Istorie și Arheologie Prahova. Însă clădirea cu care liceul „Petru și Pavel” s-a identificat timp de jumătate de secol a fost palatul monumental de la Bulevard, ridicat între 1895 - 1898. Imobilul a fost grav afectat de bombardamentele din 1944, când aripa de sud și cea centrală au fost distruse, precum și de un incendiu ulterior, ce a mistuit amfiteatrul. În 1945, din tot palatul mai rămăsese doar aripa de nord (dinspre biserica Sf. Gheorgh), în care a continuat să funcționeze liceul de băieți „Sfinții Petru și Pavel”. Să rămânem pentru moment la 1945.

Palatul de la bulevard al Liceului de băieți „Sfinții Petru și Pavel” - tot ce este surprins în imagine a dispărut în urma bombardamentelor din 1944

La doar 10 ani după apariția primului liceu de băieți, în Ploiești a fost înființat și primul liceu de fete: „Despina Doamna”. Cu timpul, instituția de învățământ și-a clădit un sediu propriu, de care am vorbit mai demult. Clădirea a fost complet distrusă de raidurile aviației americane din aprilie 1944. „Petru și Pavel” și „Despina Doamna” erau văzute drept cele mai bune licee din oraș, având prestigiu, tradiție și vechime. Dar niciunul nu mai avea un local adecvat după terminarea războiului. Singura clădire care putea servi drept local de desfășurare a orelor era palatul Școalei Comerciale de pe Calea Oilor. Așa că în 1945 palatul a devenit gazdă pentru mai multe licee și școli ploieștene, rămase fără local din cauza războiului.

Palatul de pe Calea Oilor, aproape de finalizare - perioada interbelică (sursă: ziarulprahova.ro)

Mai există o problemă: țara se afla în plin proces de comunizare, iar învățământul avea să fie transformat după canoanele ideologice dictate de soviete. O lovită resimțită foarte dur în epocă a fost retragerea denumirilor. „Petru și Pavel” a devenit „Liceul de băieți” nr. 1, iar „Despina Doamna” s-a transformat în Școala medie „A. Toma” sau Liceul nr 2. 

Liceul de la Bulevard

În 1948, fostul „Petru și Pavel” s-a fost mutat cu acte în regulă în clădirea de pe Oilor, iar în ceea ce mai rămăsese din localul de pe bulevard a fost transferată urmașa școlii comerciale, cea pentru care fusese construit localul de pe Oilor (școala aceasta, din cauza transformărilor socialiste, oricum nu mai avea importanța din interbelic). După doi ani, școala de economie a părăsit localul de la bulevard, iar până în 1959 aici a funcționat Școala medie tehnică de petrol (precursor al Liceului de chimie și al UPG-ului) timp în care s-a construit aripa centrală (cea care există și astăzi). S-a pus atunci atunci problema ca fostul liceul de băieți să se mute pe bulevard, numai că s-a opus conducerea, care a preferat să rămână în palatul de pe Calea Oilor. Cine să se mute în clădirea goală? Liceul nr 2, care părăsise de câțiva ani palatul de pe Oilor. 

Școala medie tehnică de petrol - anii 50

Cum regimul comunist a retras vechile denumiri, instituțiile de învățământ au primit nume propagandistice (gen Școala A. Toma) sau fără însemnătate (Liceu nr. 2). A existat o presiune din partea elevilor și a profesorilor să primească un nume cu care dea o anumită personalitate. Așa că din 1952, liceul de pe Oilor s-a numit Ion Luca Caragiale, iar din 1974 cel de pe bulevard a căpătat numele de Mihai Viteazul (prilej cu care s-a construit aripa de sud, dinspre strada Cerceluș).

Clădirea care astăzi este localul Colegiului Național „Ion Luca Caragiale” pe vremea când era utilizat de instituția pentru care fusese creat - Școalele Comerciale - anii 20 (sursă: sănutesuperipeploiesti)

Și pentru că povestea nu este suficient de complicată, s-a mai întâmplat ceva: s-au mixtat clasele. Nu au mai fost clase de băieți și clase de fete, ci s-au amestecat. Corpul profesoral s-a schimbat și el - unii profesori s-au pensionat, unii au fost trimiși în închisorile comuniste sau la Canal, alții au acceptat favorurile noului regim, au apărut profesori noi, cu alte concepții, și așa mai departe.

Problema a explodat după 1989: cine este continuatorul lui „Petru și Pavel” și, implicit, cel mai vechi liceu ploieștean? În primii ani de democrație, LMV-ul a avut inițiativa recuperării acestei moșteniri, dar în final CNILC-ul și-a adjudecat oficial această tradiție. Au fost profesori de la „Mihai Viteazul” care au sprijinit demersul celor de la „Caragiale”. De ce? Pentru că acei profesori au jucat un rol important în adoptarea numelor de „Mihai Viteazul”. Până și placa pusă pe fațada de la bulevard a CNMV-ului, ce amintește că pe acel loc a fost palatul liceului „Sfinții Petru și Pavel” nu s-a montat după lungi eforturi și discuții.

Fațada monumentală a palatului de la bulevard, fotografiată în 1936/1937. A existat după 1990 un proiect de refacere a sa, dar nu toată lumea a fost de acord cu această idee

Bun, deci cine este continuatorul primului liceul ploieștean? Oficial, CNILC. În mediile neoficiale, CNMV-ul își apropie mai mult istoria liceului de băieți decât cea a celui de fete. Dar arhiva liceului de băieți este la CNILC. Totuși, bătrânii absolvenți ai liceului „Petru și Pavel” se simțeau mult mai atașați de CNMV decât de CNILC. Instrumente pe care scrie „Liceul Petru și Pavel Ploești” înca mai sunt prin depozitele CNILC. Cu toate acestea, CNMV-ul utilizează aripa de nord a vechiului palat. Deci?

Degeaba istorici locali de genul lui Paul D. Popescu afirmă că doar tradiția s-a păstrat din tot ceea ce a fost. Eu cred că mai ales tradiția nu s-a păstrat. În fond, ce creează identitatea unei instituții? Sediul? Arhiva? Numele? Nu cred că există un răspuns general valabil. Totuși, eu aș merge pe varianta profesorului Alexandru Comănescu, fost absolvent al liceului „Sfinții Petru și Pavel” care spunea că de fapt, nici CNMV-ul și nici CNILC-ul nu sunt continuatorii liceului pe care dânsul l-a urmat. „Știi de ce?”, îmi spunea, „odată ce comuniștii au retras denumirea, Liceul Petru și Pavel a încetat să mai existe. A fost asasinat.”

PS: pentru că tot vorbim de tradiție. Iată jurământul pe care îl depunea orice profesor al „gymnasiului Sfinții Petru și Pavel” din Ploesci în 1871, iar concluziile le poate trage fiecare:

(click pe poză pentru mărire)

Dragi prieteni,

A venit momentul să anunțăm și lansarea cărții „Orașul sacrificat. Al Doilea Război Mondial la Ploiești”:



Despre raidurile de bombardament ale aviației anglo-americane s-a scris mai ales din perspectivă politico-militară. Arhivele românești păstrează însă și numeroase mărturii despre viața orașelor asupra cărora s-a revărsat furia războiului, despre modul în care gândeau oamenii, despre speranțele, așteptările și temerile lor, dar și despre dezastrul cauzat de atacurile aeriene. Zonă deosebit de importantă datorită rafinăriilor care asigurau aproape o treime din necesarul de carburant al trupelor Germaniei Naziste, orașul Ploiești a fost ținta predilectă a bombardierelor și avioanelor de vânătoare anglo-americane. Dintr-o localitate prosperă a ajuns la finalul războiului o așezare pustie, plină de ruine arse și grămezi de moloz. Volumul surprinde viața cotidiană a orașului lui „ce bei?” și pregătirile pentru război din 1939 și până în august 1944, când ultimile avioane americane au atacat municipiul și rafinăriile din jur.

”Când am ieșit din casă – câteva case învecinate distruse. Centrul ardea. Numai cioburi de geamuri și moloz. A fost ultima zi normală pe care am avut-o în viața mea și în orașul Ploiești. Dimineața, înainte de bombardament, când am ieșit în oraș, magazinele deschise, lumea se ducea la treburi, trăsurile – că erau trăsuri pe vremea aia, nu mașini – circulau în mod normal, zarzavagii cu zarzavaturi, iaurgii cu iaurturi, fructarii cu coșurile... Toată viața normală a orașului Ploiești și a României antebelice. După ce s-a terminat bombardamentul ăsta, toate astea au fost terminate pentru totdeauna. Orașul era o ruină... nu mai era nimic normal. Și nici n-a mai fost vreodată ceva normal.” (Alexandru Comănescu, despre bombardamentul din 5 aprilie 1944)

Cartea poate fi achiziționată on-line, printr-un e-mail la lucianflorin.vasile@gmail.com .


Asociația pentru Educație și Dezvoltare Urbană (AEDU), prin intermediul platformei RepublicaPloiesti.net îi invită pe toți cei pasionați de Ploiești la o nouă plimbare prin trecutul orașului nostru. Evenimentul va avea loc duminică, de la ora 12:00, iar participarea se face pe baza unei rezervări în prealabil.

Turul istoric „La pas prin trecutul Ploieștilor” își propune să prezinte fața mai puțin cunoscută a orașului reprezentată patrimoniul local care a supraviețuit tuturor vitregiilor istoriei și de poveștile din spatele clădirilor pe lângă care trecem adeseori. Vom vorbi despre cum au apărut Ploieștii și despre modul în care această localitate ar fi putut fi doar o suburbie a Târgșorului sau a cartierului Bereasca. De asemenea, veți putea afla cum, la un moment dat în istorie, s-au mutat toți ploieștenii în București, dar și despre celebrul episod al Republicii de la Ploiești.

Nu vom ocoli nici poveștile clădirilor pe lângă care trecem și astăzi. Vom discuta despre primul revelion din oraș, despre liceul construit pe locul unui cimitir, despre afacerile atât de actuale ale politicienilor de demult, precum și despre casa în care a locuit o parte a familiei imperiale ruse. Pe lângă imaginea de ansamblu, vom aduce în discuție povești personale, anecdote, bârfe din Ploieștii de odinioară și ne vom imagina că suntem în mijlocul unor evenimente istorice importante pe care le-au trăit părinții sau bunicii noștri. 

Explicațiile vor fi însoțite de imagini de epocă - fotografii unicat, reproduceri după poze rare, precum și cărți poștale vechi de mai mult de un secol. Turul costă 20 de lei, va începe la ora 12:00 și va dura aproximativ două ore, punctul de plecare fiind fosta Casă a Căsătoriilor de pe Bulevardul Independenței.

Turul istoric „La pas prin trecutul Ploieștilor” se desfășoară din septembrie 2012 și se află la a unsprezecea ediție în limba română. Evenimentul este un produs al platformei de istorie locală RepublicaPloiesti.net aflată sub egida Asociației pentru Educație și Dezvoltare Urbană.
| edit post

Dragi prieteni,

Săptămânile următoare vor fi pline de evenimente, dar păstrăm secretul până când vom avea stabilite toate detaliile :) Până atunci, vă invităm joi, 24 aprilie 2014, ora 12:00, la Palatul Culturii pentru a lua parte la lansarea primei hărți turistice bilingve a Ploieștilor.

A fost ideea și munca grupului „Iubesc Ploieștii”, la care s-au adăugat și contribuții ale unor colaboratori. Rezultatul? Îl veți afla joi, când veți putea intra în posesia hărții :)

Evenimentul va cuprinde și două plimbări urbane: prima va începe la ora 13:00, iar a doua la ora 16:00, în ambele cazuri punctul de plecare este Palatul Culturii.

Vorba cântecului - ne vedem joi!