Palatul Bailor Comunale (devenit apoi Municipale) a reprezentat un exemplu tipic de rezolvare balcanica a unei probleme de administratie locala. La mijlocul secolului XIX, igiena nu era una din prioritatile ploiestenilor si exista un numar redus de locuinte dotate cu bai. Asa ca pe la 1870-si-ceva, Radu Stanian, dupa ce facuse cateva afaceri la limita moralitatii de unde rezultase o suma de bani destul de consistenta, a hotarat sa ridice un local al bailor.

Palatul Bailor, fotografiat in perioada interbelica

L-a angajat pe Christian Kertch (acelasi care ridicase si Palatul Ergas Mamaciu), iar acesta a intocmit planurile unui imobil in stil neogotic si a unei instalatii foarte bine pusa la punct. Locul unde urma sa se construiasca se afla in Piata Lemnelor, pe locul unde astazi se afla blocurile comuniste de pe strada Gh. Lazar (intre actualul muzeul de istorie si parcul Nichita Stanescu).

Amplasament aproximativ al vechiului palat; se vad in dreapta Palatul Administratiei Financiare (actual Tribunal) si muzeul de istorie (Liceu Vechiu)

Lucrurile nu au iesit exact cum vroia Stanian, iar Kertch a plecat, fiind astfel nevoit sa-l angajeze pe Toma N. Socolescu, iar arhitectul a schimbat planul, transformand cladirea in stil neo-clasic. Imobilul a fost ridicat intre anii 1878-1879. Totusi, problemele financiare l-au depasit pe fostul primar al Ploiestilor, dar beneficiind la acea vreme de pozitia sa de consilier local, a oferit localul administratiei locale. Primaria, in frunte cu C.T.Grigorescu, a acceptat, dar la un pret mai mic decat cel cerut de Stanian, actele s-au semnat, si bineinteles ca dupa foarte scurt timp, tot primaria a acceptat o marire a facturii, asa ca s-a ajuns in jurul pretului inital cerut. Au urmat apoi finisarile si amenajarea interioara, iar in 1881 Palatul Bailor Comunale a fost deschis.

Totusi, intregul demers a avut multi contestatari. In monografia orasului publicata in 1937, Toma T. Socolescu povesteste doua episoade elocvente pentru cum gandeau unii ploiesteni de acum un veac si jumatate: ”Un ajutor de primar - Matache Slavcescu - a combatut ideea cu deosebita vehementa: - Ce ne trebue bae? a spus el. Uitati-va la mine: sunt om de 70 de ani, sanatos tun, dupa cum se vede... si - slava Domnului - n-am facut bae in viata! Iar un alt ajutor de primar izbucni astfel, cand intendentul baii ii ceru papuci de bae: - Esi afara, hotule si obraznicule! Cum ti-ai inchipuit ca ai sa ma prostesti? Cine a mai vazut oameni intrand cu papuci in bae?”.

Aceasta este o carte postala etichetata drept ”Palatul Bailor Municipale”; din cate stiu, denumirea este gresita; cladirile au fost ridicate dupa 1880, si, intr-adevar, se aflau langa Palat (acesta se afla in dreapta poze, in continuarea imobilelor), dar nu aveau nicio legatura cu acesta

Cladirea a inceput asadar sa functioneze. Initial, doar in partea nordica (cea din stanga) era rezervata bailor, in timp ce partea sudica (de la strada Gh. Lazar) a avut diferite utilizari: a fost mai intai local de scoala (pana in 1898), pentru clasele Liceului Petru si Pavel care nu mai aveau loc in vechiul local al institutiei (actualul muzeu de istorie). Dupa mutarea lor, spatiul a fost ocupat de tipografia Lumina a lui Dumitru Toboc. In perioada interbelica, mai exact in 1921, aici s-a deschis Biblioteca Municipala, din initiativa unor ploiesteni de seama, precum Toma T. Socolescu, Dumitru Munteanu-Ramnic sau I.A. Bassarabescu. In perioada celui de-al Doilea Razboi Mondial, la parter a functionat un magazin ”Transnistria” unde se vindeau produse realizate in teritoriul de dincolo de Nistru, administrat temporal de romani.

Asa cum se vede si pe cartea postala, data este 1910; Toboc isi avea tipografia la Palatul Bailor

Baile functionau in perioada interbelica dupa un program usor ciudat: erau deschise 2 zile pe saptamana femeilor si 4 zile jumatate (duminica doar pana la pranz) barbatilor. Apoi in perioada comunista, cand baile s-au extins si in aripa de sud, situatia s-a schimbat: partea nordica a ramas a barbatilor, pe cand cea sudica a fost rezervata femeilor. La intrare se afla o casierie unde spuneai ce servicii doresti si apoi plateai pentru ele - erau dusuri, sali de baie (cu cada), sali de abur si sali de masaj. La parter erau vestiarele, iar la etaj camere de imbaiere.

Locul unde se afla cand Palatul Bailor, azi ocupat de un frumos bloc comunist

Ploiestii fiind un oras industrial, al oamenilor muncii, trebuiau sa capete un aspect socialist, pe masura vremurilor si a ideologiei. Prin urmare, in anii 50 s-a intocmit un proiect de sistematizare a centrului orasului, iar in 1955-1956 lucrarile de demolare au inceput. Printre primele cladiri care au cazut a fost si Palatul Bailor (alaturi de tot perimetrul de imobile aflate intre strada Gh Lazar - Palatul Administratiei Fianciare si cladirile Stanoiu-Herjenescu - strada Kogalniceanu). Pe acest amplasament s-au ridicat blocurile monotone care exista si azi, cunoscute ca fiind zona ”la tarabe” sau ”intre blocuri”.

Surse: Toma T. Socolescu - capitolul de igiena si urbanism dn monografia coordonata de Mihail Sevastos; articolele domnului Paul Popescu