Centrul Ploiestiului - anii `30 vs. azi

Publicat de Lucian Vasile

Centrul vechi al unui oras nu inseamna doar o gramada de cladiri darapanate, o atractie turistica sau un muzeu de istorie in aer liber. Poate in primul rand inseamna memorie. Din pacate, Ploiestiul este azi un oras in mare parte fara memorie datorita ultimilor 70 de ani care au sters un secol si jumatate de dezvoltare urbanistica. A fost mai intai cutremurul din 1940 care a dat semnalul, iar mai apoi bombardamentele americane si-au lasat cicatricile. Dar nimic nu s-a comparat cu remodelarea din perioada comunista, timp in care vechile cladiri cu personalitate au fost inlocuite cu blocurile monotone de azi. Strazi cu mare insemnatate istorica au disparut in acei ani.

Cladirile Stanoiu - Herjenescu

Publicat de Lucian Vasile

Piata Centrala a orasului Ploiesti a suferit de-a lungul secolului XX o serie de schimbari radicale, trecand de la modestele cladiri cu magazin la parter si un singur etaj, la elegantele imobile interbelice, ajungand la forma actuala marcata de blocurile staliniste si ceausiste. Foarte putine cladiri vechi au supravietuit, iar dintre acestea cazul imobilelor Stănoiu - Herjenescu este unul foarte special. Dar sa o luam de la inceput, si anume de undeva dupa 1920. Pe latura estica a ”Pietei Unirii” (cum se numea atunci zona centrala a urbei) se aflau o serie de cladiri de secol XIX

Cladirile Primariei din Ploiesti

Publicat de Lucian Vasile

Traditia unei Primarii in Ploiesti nu este una de lunga durata. Ea a aparut abia dupa Regulamentul Organic (1831) cand s-a hotarat infiintarea unor astfel de institutii in Tara Romaneasca si Moldova. Cum urbea Ploiestilor nu se putea lauda la acea vreme cu prea multe cladiri de piatra (excluzand bisericile, erau doar cateva zeci), nou infiintata institutie ”a magistratului” trebuia sa isi inchirieze un local. Prima cladire unde a functionat Primaria Ploiesti nu se mai stie precis unde se afla. Tot ce a ramas consemnat este faptul ca acele camere apartineau unei femei numita ”Unca Vaduva”.

București - Palatul CEC

(Reclama) Publicat de Lucian Vasile

Elegant și impunător, Palatul CEC, aflat pe Calea Victoriei, ilustrează modernizarea rapidă care avea loc în Vechiul Regat, după obținerea independenței. Clădirea aflată vis-a-vis de actualul Muzeu Național de Istorie a fost ridicată între 1896 - 1900 după planurile arhitectului francez Paul Gottereau. Povestea începe însă mult mai demult. Pe acest spațiu s-a aflat biserica ”Sfântul Ioan cel Mare”, ridicată de Mihai Viteazu și renovată pe la 1700 și puțin de către Constantin Brâncoveanu. Și cum...

Palatul Ghita Ionescu

Publicat de Lucian Vasile

Palatul Ghita Ionescu - 2010 - 2

Trasarea dupa 1871 a Bulevardului care leaga centrul orasului de Gara de Sud a determinat o reorientare in viziunea elitei ploiestene care a inceput sa-si construiasca locuinte la noua artera.

Palatul Ghita Ionescu - vedere din satelit

Palatul Ghita Ionescu vazut din satelit (sursa Virtual Earth)

Un loc apropiat de Piata Centrala l-a cumparat Ghita Ionescu, originar din Buzau, care, o data venit in Ploiesti, a facut avere din comert, afaceri cu petrol si operatiuni bancare (tot el este cel care a construit Banca Centrala). A intrat apoi in politica, fiind parlamentar liberal, iar spre finalul vietii a avut si doua mandate de primar al Ploiestilor.

Ghita Ionescu

Ghita Ionescu

Avand astfel o avere destul de insemnata a decis ca pe locul de la bulevard sa isi ridice o casa impunatoare. L-a angajat pe arhitectul Leonida Negrescu, iar in 1885 au inceput lucrarile, finalizate in 1894. Ghita Ionescu a avut 5 copii: Theodor, Alexandru, Gheorghe, Ana si Ion. Acesta din urma si-a luat un supranume derivat de la faptul ca era al cincilea urmas al renumitului om politic: Quintus, devenind Ion Ionescu Quintus, nimeni altul decat tatal lui Mircea Ionescu Quintus.

Ion Ionescu Quintus

Ion Ionescu Quintus

Totusi, familia Ionescu nu a fost pentru mult timp proprietara palatului. Prefectura se mutase in 1880 in casa Ergas Mamaciu, dar sediul ajunsese prea mic pentru nevoile institutiei. Asa ca in 1910, prefectura a cumparat Palatul Ghita Ionescu, instalandu-se in acest edificiu.

Palatul Ghita Ionescu - 1907

Palatul Ghita Ionescu si capatul dinspre centru al Bulevardului - 1907

La etaj erau birourile administrative, iar la parter cateva sali erau folosite pentru protocol si tot la parter se organizau in perioada interbelica vestitele baluri ale prefeturii.

Palatul Ghita Ionescu - 1937

Fatada cladirii, fotografiata in 1937

Istoria cladirii nu a constat numai in baluri, ci si in scene sangeroase, schimburi de focuri si morti. La inceputul lui 1941 ruptura dintre Ion Antonescu si legionari era definitiva, iar conflictul a izbucnit si la Ploiesti, in 21 ianuarie. Iata ce rememora Ion Samoila: ”Am fost chemat la sediu si cand a sosit Com. leg. Victor Silaghi, am plecat cu dansul la Prefectura. Eram: Carciumaru, Costica Dumitrescu, Bodea Popescu si altii. La poarta era o santinela care insa nu ne-a somat. Ne-am indreptat inspre intrarea principala, dar usa aici era incuiata. Un grup am reusit sa intram prin spatele Prefecturii, pe la federala, iar dl. Com. leg. Silaghi printr-o alta intrare din stanga. Dansul era in fruntea noastra. In coridor suntem întâmpinati cu foc de pistol. Cade ucis pe loc dl. Com. Silaghi. Moare zambind. Alaturi de el cade si Bodea Popescu impuscat in cap, si Costica Dumitrescu impuscat in omoplat si mana. Deschidem si noi foc, garda se refugiaza in pivnita si dupa un sfert de ora mai bine de 100 de soldati au fost dezarmati. Prefectul militar care era acolo, Col. Cretoiu, a fost facut ostatic, iar comanda garzii a luat-o lt. Dumitrescu.

Palatul Ghita Ionescu - Usa pe care a intrat echipa legionar condusa de Victor Silaghi

Usa pe care au intrat legionarii condusi de Victor Silaghi. Ion Samoila a fugit apoi in vestul Europei, iar in 1953 a fost parasutat de catre americani in Romania pentru a ajuta rezistenta anticomunista. Este prins de comunisti si executat, iar familia sa este persecutata (sora sa, Ileana Samoila, este arestata si va naste in inchisoarea Vacaresti).

In timpul bombardamentelor din 1944 imobilul scapa neatins de bombe, cu toate ca in jur mai multe cladiri au fost distruse partial sau complet de aviatia anglo-americana. In subsol a fost adapostita colectia de arta populara a muzeului care functiona in casa Hagi Prodan, dar multe din obiecte vor disparea sau vor fi furate in perioada comunista.

Palatul Ghita Ionescu - detaliu

Fereastra de pe fatada

Destinatia palatului Ghita Ionescu se va schimba din nou in 1968, cand prefectura s-a mutat in actualul Palat Administrativ, in imobil instalandu-se Muzeul de Arta. Acesta a luat fiinta, sub forma unei pinacoteci, in 1931, datorita eforturilor lui Toma T. Socolescu, Ion Ionescu Quintus si Dumitru Munteanu-Ramnic. Pana la preluarea palatului Ghita Ionescu, pinacoteca a functionat in diferite imobile, precum intr-o aripa a Palatului Bailor sau intr-o sala a Primariei.

Palatul Ghita Ionescu - detaliu 3

Detaliu al acoperisului

Palatul Ghita Ionescu - 2010

Dupa 1990, cladirea a intrat in lucrari de consolidare si renovare, acestea finalizandu-se in urma cu cativa ani. Interiorul original - scara de marmura, sobele de teracota, plafoanele pictate - a fost pastrat aproape in intregime. 

Palatul Ghita Ionescu - detaliu 2

Fereastra de la parter

Palatul Ghita Ionescu - candelabru

Felinar de la intrarea principala

In 2005, Consiliul Judetean Prahova a hotarat ca muzeul de arta sa poarte numele lui Ion Ionescu Quintus, atat datorita contributiei sale la fondarea pinacotecii, cat si in cinstea familiei Ionescu, cea care a ridicat acest imobil.

Palatul Ghita Ionescu - 2010 - 1

Surse: artmuseum.ro / Paul Popescu - Ana Radovici Stere / Mihail Sevastos - Monografia orasului Ploesti / Procesul legionarilor parasutati

8 Response to "Palatul Ghita Ionescu"

  1. Un articol deosebit si plin de istorie! Multumesc!

     

  2. mihaeladr Said,

    In afara subiectului.
    Am gasit un articol despre conacul de la Bucov, care a devenit Muzeul "Constantin Stere" ca ar fi fost la inceput al familiei Quintus. Oare asa a fost? Ca n-am gasit decat intr-un loc.

     

  3. Mihaeladr, sincer sa fiu, nu stiu. O sa caut si caut si eu.

     

  4. Ce coincidenta! Ieri am facut niste poze aceluiasi imobil.
    Foarte frumos Palatul & articolul! Felicitari Lucian!

     

  5. Mihai Said,

    Am observat ca fatada era un pic mai ornamentata decat acum ... detalile s-au pierdut la renovarea din anii 90 ?

     

  6. nini Said,

    Constantin Stere s-a casatorit cu Ana Radovici, posesoarea conacului si a mosiei inconjuratoare de la Bucov. Ambii nu erau la prima casatorie. Ana, nascuta Ionescu, al patrulea copil al lui Ghita Ioan, era vaduva doctorului si omului politic Ioan Radovici, asadar, sora lui Ion Ionescu-Quintus. Acesta a fost si un reputat epigramist. G. Calinescu, in a sa “Istorie a literaturii romane de la origini pana in present”, cand se ocupa de epigramistii scrie de doar doi autori: Cincinat Pavelescu si Ion Ionescu-Quintus, caruia ii si citeaza doua epigrame.
    (In paranteza fie spus, ca o intamplare cu iz anecdotic: imediat dupa terminarea studiilor, prosapatul avocat Ion Ionescu s-a indragostit de actrita Marioara Voiculescu. Cum dragostea era reciproca, cei doi au hotarat sa se casatoreasca, dar batranul Ghita Ionescu era total impotriva mariajului, amenintandu-si fiul cu dezmostenirea. Ion Ionescu a trecut peste oprobiul familiei si s-a casatorit cu Marioara Voiculescu. Numai ca mariajul nu a durat, pentru ca avocatul a fost prins in flagrant delict de adulter. Ale tineretii valuri…)
    Nini Hristodorerscu

     

  7. joe Said,

    Arhitectural, seamana mult cu ce avem prin Constanta.

     


Trimiteţi un comentariu