In urma cu fix 63 de ani, comunistii il fortau pe Regele Mihai sa semneze abdicarea sa, monarhia fiind in mod abuziv si ilegitim inlaturata, iar Romania devenea republica. O data cu disparitia acestui ultim simbol al democratiei, comunismul se instaura definitiv in tara, pentru aproape o jumatate de secol.
In plan urban, schimbarile au fost drastice: toate elementele care aminteau de Casa Regala au fost inlaturate sau distruse. Spre deosebire de alte orase, in Ploiesti nu existau statui sau monumente ale membrilor familiei regale, insa mai multe strazi purtau numele suveranilor. Toate aceste artere au fost rebotezate.
Poate si datorita tensiunilor de la 1870 dintre domnitor si ploiesteni, numele lui Carol I nu a fost acordat unei strazi principale. Artera era perpendiculara pe Bulevard, unind rondul II (cel mai apropiat de gara) cu Calea Bucurestilor (actuala Democratiei).
In prezent, strada poarta numele comunist de ”13 decembrie”. De unde aceasta denumire? Pe 13 decembrie 1918, pe fondul unor greve ale tipografilor bucuresteni, socialistii (majoritatea viitori comunisti sau simboluri comuniste precum Cristian Racovski, Gheorghe Cristescu sau I. C. Frimu) organizeaza o manifestatie in Piata Teatrului National din capitala, unde s-a strigat impotriva armatei romane si a regelui. Asta la doar cateva zile dupa Marea Adunare de la Alba Iulia, cand Transilvania se unea cu Romania. Spre deosebire de alti politicieni interbelici, Ionel Bratianu nu a ezitat sa foloseasca forta impotriva celor care vor forma peste cativa ani nucleul PCR, iar manifestatia care capatase accente de violenta a fost inabusita, 12 grevisti fiind ucisi.
Numele Reginei Elisabeta a fost acordat strazii-pereche a celei de mai sus, cea care facea legatura intre rondul II si Bobalna (fosta C.A. Rosetti). In perioada comunista, a purtat numele lui Ilie Pintilie, comunistul mort la inchisoarea Doftana, la cutremurul din 1940. In prezent, strada se numeste Traian Vuia.
De remarcat ar fi ca o alta strada din Ploiesti, mai apropiata de centrul orasului, purta numele literar al Reginei.
Una dintre cele mai vechi si mai importante strazi din Ploiesti - Calea Campinii - a purtat in vremea monarhiei numele celui de-al doilea Rege al Romaniei, Ferdinand I. Acesta si-a legat numele de realizarea Marii Uniri din 1918, dovedind cu 2 ani inainte, in 1916, loialitatea fata de romani, cand a ales sa intre in razboi alaturi de Antanta si impotriva Germaniei, tara sa de origine. La acel moment, a fost renegat de familia sa germana, la castelul Hohenzollern s-a arborat drapelul negru, iar Papa l-a excomunicat.
Dupa venirea regimului comunist la putere, bulevardul care porneste din centrul orasului si merge pana la iesirea spre Campina/Brasov a fost redenumit Bulevardul Republicii, nume pe care il pastreaza si astazi.
Calea Bucurestilor care incepea de la blocul Socolescu si mergea pana la iesirea spre capitala, a purtat pana in 1948 numele Reginei Maria, una dintre cele mai importante figuri feminine ale istoriei Romaniei. Dupa 1948, strada a fost rebotezata ”Democratiei”, nume pe care il poarta si in prezent.
Singurul membru al Familiei Regale care nu a fost rege, dar care a dat numele unei strazi ploiestene a fost Principele Mircea, cel de-al 6-lea copil al Regelui Ferdinand si al Reginei Maria. S-a nascut in 1913 si a murit la doar 3 ani si jumatate, in timpul retragerii spre Moldova, din 1916. Din 1948 pana in prezent, strada se numeste Caliman.
Fosta Calea Targsorului a purtat numele Regelui Carol II pana in 1948. O data cu instaurarea comunismului, denumirea a fost schimbata in Stefan Gheorghiu, in amintirea socialistului nascut la Ploiesti. Dupa 1990, strada se numeste Marasesti, cu toate ca face legatura cu sud-vestul orasului, iar localitatea Marasesti se afla, pe o linie imaginara, in directia nord-estica.
Cu siguranta, dupa 1940 trebuie sa fi existat strazi precum Regina Elena si Regele Mihai, dar nu am gasit nicio informatie in acest sens. De asemenea, in perioada comunista si cativa ani dupa 1990 a existat o strada ”30 decembrie” in amintirea instaurarii republicii, dar in prezent strada a revenit la numele sau interbelic - Radu Stanian. Din pacate, niciuna dintre strazile de mai sus nu a revenit la denumirea sa monarhista, fiind preferate fie denumirile comuniste, fie primind un nume nou. Nicio denumire nu mai aminteste astazi de regii in timpul carora Romania s-a transformat radical, dintr-un stat tributar Imperiului Otoman, intr-o tara prospera.
Excelenta remarca din final. Da, urmasii comunistilor de azi se tem inca teribil de Regele Mihai, dovada si mediatizarea ridicolului Print Paul.
Cat despre Regele Ferdinand, aflasem in primavara acestui an ca i se spunea "Cel Loial", dar nu stiam ca familia si Vaticanul il "renegasera".
Că tot veni vorba de 13 Decembrie: nimeni nu spune în ce condiţii groaznice a sfârşit I.C. Frimu: poliţiştii l-au bătut aşa de tare încât i-au sfărâmat un plămân; după aia s-a îmbolnăvit şi a murit. Halala demorcaţie. Oricum, poliştii de pe vremea monarhiei erau la fel de bestiali ca miliţenii.
Nu se ştie exact cum s-a tras la 13/26 dec. 1918. Unii spun că un agitator comunist ar fi tras primul, alţii că trupele erau comandate de un general zelos.
Politistii au avut si pana in 1947 o doza de bestialitate, fara indoiala. Totusi, in acel climat de insecuritate si de incertitudine, de la inceputul lui decembrie 1918, cred ca orice tulburare interna trebuia reprimata dur.
Peste 6 ani, cand PCR (in care erau majoritatea socialistilor care participasera la 13 dec 1918) a fost scos in afara legii, Maniu si Mihalache au protestat vehement, pe motiv de lipsa de democratie in aceasta actiune a guvernului liberal. In acelasi timp, Argetoianu rostea un discurs in favoarea interzicerii PCR-ului, in care spunea o fraza interesanta: ”noi trebuie sa-l ucidem pe Lenin in fasa”.
Comunisti la tot pasul, oare mai scapam de ei? Ma intreb de ce regalitatea din ziua de azi este asa de diplomata cu sacalii romani...
Pe " Planul urbei Ploesci" al lui T.N.Socolescu din 1882, cu nomenclatura strazilor, strada 13 decembrie figura deja ca str. Carol I. Daca cineva are acum inspiratia sa se uite spre biserica sf. Pantelimon, stand in capatul acestei strazi dinspre buleard, in dimineata solstitiului de vara, va vedea rasarind soarele exact deasupra bisericii...Strada aparea si pe planul lui Palladi, iar biserica figura si pe planul austriac de la 1789.