Bulevardul Independentei nu este unul dintre cele mai cunoscute simboluri ale orasului, dar cu siguranta este unul bine imprimat in constiinta colectiva ploiesteana. Principalul loc de promenada al vremurilor de demult, in ciuda unei reimprospatari cu iz eco, pare astazi la fel ca multe alte locuri istorice ale Ploiestilor sa isi fi pierdut farmecul de odinioara.
Bulevardul privit spre dinspre centru spre gara aproximativ din locul din fata statuii lui Radu Stanian - aproximativ 1895
Construirea Garii de Sud a pus autoritatile ploiestene in fata unei noi necesitati urbanistice: statia feroviara trebuia legata de centrul localitatii printr-o strada demna de statutul unuia dintre cele mai importante orase din tanara tara. Au existat mai multe grupuri care sustineau diferite variante de realizare a acestui deziderat. In 1871, primarul Ioan Philiu a constituit o comisie care avea sa decida traseul noii artere. Dupa indelungate discutii mai mult sau mai putin aprinse, in ianuarie 1872 membrii comisiei s-au urcat in podul Garii de Sud si stabilit pe unde urma sa treaca bulevardul. Terenul era un camp neamenajat care avea avantajul ca nu necesita demolari, iar trasarea strazii se putea face cu un minim de exproprieri.
Sus - planul lui T. Palladi de la 1852; Jos - planul lui Toma N. Socolescu de la 1882;
Ioan Philiu (primar intre 1871-1872)
Bulevardul urma sa porneasca din fata Garii de Sud si sa ajunga in centrul orasului in Piata de lemne (aflata aproximativ pe locul parcului cu statuia lui Nichita Stanescu), avand doua ronduri, denumite mai tarziu ”La Eliseu” (cel dinspre statia feroviara) si ”La Statuie” (cel dinspre nord). Lucrarile au mers destul de incet, din cauza lipsei banilor, a Razboiului de Independenta si a speculei imobiliare. Pana la finalizarea Bulevardului, de la gara se ajungea in centrul orasului folosindu-se Calea Bucuresti (devenita apoi Regina Maria, iar in prezent strada Democratiei).
Bulevardul intr-o zi de iarna (in fundal se vede Gara de Sud)
Planul initial al autoritatilor era trasarea unui bulevard cu spatii verzi pe ambele parti, numai ca acest deziderat s-a realizat numai pana la rondul ”La Statuie”. Pentru ca si in epoca exista specula, unii oameni influenti au aflat mai devreme pe unde aveau sa treaca noua artera, asa ca fie si-au ridicat case, fie au cumparat mai mult teren pe care l-au vandut la suprapret sau au fost expropriati, primind compensatii financiare importante. Un astfel de caz a fost cel al lui Radu Stanian, care a cumparat tot spatiul din jurul Casei Casatoriilor (denumirea corecta este Casa Radu Stanian, dar despre imobil am vorbit in acea plimbare pe Bulevard), cea mai mare parte fiind achizitionata de autoritatile locale, iar pe insula ramasa si-a construit el imobilul propriu. Asadar, unele case de final de secol XIX pe care le-am vazut in plimbarea de pe Bulevard au fost ridicate la limita legalitatii, fara ce azi am numi aviz de urbanism.
Ultima treime a Bulevardului, cea dinspre centru, cu cladiri construite pana ca autoritatile sa amenejeze spatiul (in capatul strazii se vede cupola Primariei)
Bulevardul Independentei a fost finalizat in timpul primarilor C. T. Grigorescu (1877-1883) si Radu Stanian (1883-1888). Initial, strada a fost pavata cu piatra cubica (care azi se mai vede cand apar gauri in stratul de asfalt!) si a fost unul din locurile principale ale modernizarii orasului. Pe marginea strazii s-au plantat castani, s-au montat felinare cu gaz, iar in 1897, la rondul dinspre centru a fost amplasat Monumentul Vanatorilor (cel care este acum la Gara de Sud, dar vom vorbi altadata despre el). Bulevardul a fost unul dintre primele locuri publice, alaturi de Lipscani, strada Franceza si Piata Unirii care au fost iluminate electric (la inceput se ilumina cu niste becuri suspendate deasupra mijlocului strazii). In 1911-1912, cand se faceau planurile pentru montarea liniilor de tramvai, traseul numarul 1 ar fi fost de la Gara, pe Bulevard si pana in Piata Unirii. Tramvaiele ar fi fost aduse direct de la New York, numai ca inceputul Primului Razboi Mondial a amanat aceasta initiativa care in perioada interbelica a fost abandonata.
Monumentul Vanatorilor ar fi putut fi admirat de la geamul tramvaiului care il ocolea si isi continua drumul spre Piata Unirii
Poate datorita umbrei castanilor, Bulevardul a fost locul preferat de plimbare pentru ploiesteni (in special pentru indragostiti) sau pentru a lipsi de la ore, iar aici era cazul baietilor de la Liceul Petru si Pavel din capatul arterei. Tot la Bulevard a aparut si copia ploiesteana a bataii cu flori de la Sosea din Bucuresti, dar moda aceasta a durat de la inceputul secolului XX pana la mijlocul perioadei interebelice. In fiecare duminica, locuitorii orasului ieseau la plimbare, iar Bulevardul devenea la fel de aglomerat precum Calea Victoriei din capitala, mai ales ca existau gradini unde se putea servi bautura si un foisor in care canta fanfara. De asemenea, o parte din trupele de circ care veneau in oras, dadeau reprezentatii tot pe Bulevard (probabil la ronduri).
Bulevardul - in jur de 1900
Si numai de distractie a avut parte Bulevardul Independentei, ci si de numeroase evenimente politice. O data cu montarea Monumentului Vanatorilor, la rondul ”La Statuie” au avut loc numeroase intruniri, in special cu scop comemorativ. Datorita spatiului propice, ceremoniile oficiale aveau lor de-a lungul arterei. In 1906, familia regala a sosit la Ploiesti, iar pe Bulevard a fost instalata o tribuna de unde Regele Carol I a admirat parada trupelor militare, printre care si Regimentul 4 rosiori, in frunte cu viitoarea Regina Maria.
Bulevardul Independentei - perioada interbelica
In perioada comunista, Bulevardul Independentei si-a schimbat denumirea in Bulevardul Gheorghe Gheorghiu - Dej si a devenit principalul loc de desfasurare al paradelor de 1 mai si 23 august. Lumea se aduna la Gara de Sud si parcurgea strada, trecand prin fata tribunei oficiale de la rondul ”La Statuie” (Monumentul Vanatorilor fusese mutat inca din perioada razboiului din locul original).
Tribunal oficiala de la rondul ”La Statuie” in timpul unei parade din 1950...
...si imagini cu manifestantii
![Bulevardul Independentei - 1967.05.01 [Fotografia #G009]](http://farm6.static.flickr.com/5016/5541981191_c064af556e_z.jpg)
1 mai 1967- Fototeca Online a Comunismului din Romania cota #G009 (imaginea e luata din dreptul Policlinicii cu Plata, iar in plan indepartat se vad primele cladiri de pe strada Mihai Eminescu)
![Bulevardul Independentei - 1968.05.01 [Fotografia #G443]](http://farm6.static.flickr.com/5014/5542560976_95bf61ec0b.jpg)
1 mai 1968 - Fototeca Online a Comunismului din Romania cota #G443
In anii 30 se vorbea in Ploiesti despre posibilitatea construirii unui zgarie-nori, iar locul ales ar fi fost Bulevardul Independentei. Din pacate, o data cu inceperea razboiului si, mai ales, dupa instaurarea comunismului, acest proiect a fost abandonat.
Bulevardul - anii 80
Bulevardul Independentei sau Bulevardul Castanilor dupa cum mai este numit de ploiesteni, era caracterizat la inceputul secolului XX drept ”singura strada cu adevarat frumoasa”. Dupa mai mult de un veac de modernizari si asa-zis progres, sintagma ramane cat se poate de veridica.
Bulevardul, vazut dinspre capatul sau sudic - martie 2011
BRAVO!!!
Imi plac la nebunie articolele voastre tot respectul din partea mea jos palaria
iubesc acest bulevard, cu toti castanii si cladirile lui...
iubesc acest bulevard, cu toate cladirile si castanii lui...
Multi oameni se intreaba de ce pe Bulevardul Independentei nu s-a vazut nici-o interventie la reteaua de apa sau canalizare...este cel mai bun exemplu, neegalat nici pana astazi in orasul nostru in domeniul retelelor edilitare: W.H.Lindley a proiectat retelele asfel incat bulevardul sa nu fie afectat veodata: atat alimentarea cu apa cat si canalizarea se face pe strazile laterale, respectiv Eminescu si Hasdeu. Asfel nu intalnim pe axul strazii capace de canalizare de la Gara de sud, pana la statuia Radu Stanian. Gurile de scurgere sunt legate in camine aflate in imediata apropiere, si nu afecteaza circulatia autovehicolelor.
Foarte interesant:).Imi place foarte mult!