Perioada interbelica a insemnat pentru Ploiesti o dezvoltare accelerata in special in dezvoltarea sa arhitecturala si urbanistica. Infatisarea localitatii se schimba - apareau cladiri noi in locul caselor vechi si subrede, se ridicau edificii publice impozante si se trasau noi strazi. O problema care a fost in atentia autoritatilor locale in anii 30 a reprezentat-o intrarea in oras dinspre Bucuresti, in special traversarea liniilor de cale ferata de la Gara de Sud si legarea pasajului de Bulevardul Independentei.

Probabil ca la sfarsitul secolului XIX, in spatiul unde astazi este curtea Uzinei 1 Mai, s-a construit un pod de piatra pentru a asigura traficul peste calea ferata. Se asemana cu Podul de lemn, existent si astazi la cateva sute de metri spre vest (avand acelasi rol de a facilita trecerea peste ”drumul de fier”), fiind foarte ingust si cu o panta foarte ridicata, ceea ce cauza numeroase accidente in epoca.

Asa ca in anii 30 apare proiectul unui tunel subteran care sa treaca pe sub Gara de Sud si sa lege Calea Bucuresti de Bulevardul Independentei asigurand o intrare in Ploiesti demna de un oras prosper si ajuns la un anumit stadiu de dezvoltare. Planul era sa se taie o portiune noua de strada din Bariera Bucuresti care sa mearga drept spre Gara, autovehiculele urmand sa intre in tunel, sa treaca pe sub statia feroviara si sa iasa Piata Garii (exact pe locul unde astazi este fantana arteziana) si sa isi continue drumul pe Bulevard.

Din pacate, proiectul nu s-a mai realizat, deoarece a inceput razboiul si apoi a fost instaurat comunismul. Dezvoltarea orasului a cunoscut o stagnare pana la finalul anilor 50, deoarece orasul inca nu isi revenise deplin dupa distrugerile din 1943-1944, dar si din cauza schimbarilor economice datorate nationalizarii si inlocuirii din functii a numerosi oameni capabili cu comunisti semi-analfabeti si a eforturilor regimului de a-si castiga suportul popular. A existat in 1945 o disputa intre autoritatile locale si reprezentantii CFR, care avea se prelungea deja din 1942. In perioada razboiului, la Bucuresti un serviciu al Ministerului de Interne a realizat un plan care prevedea reconstructia Ploiestilor dupa ce ar fi fost complet sau intr-o proportie foarte mare distrus de eventualele raiduri aeriene. In privinta legaturii dintre Calea Bucuresti si Bulevard, s-a optat pentru mutarea Garii de Sud din axul Bulevardului (probabil spre Podul de Lemn, zona autogarii de azi), iar artera care lega zona de centrul orasului ar fi urmat sa fie prelungita subteran sau suprateran peste liniile de cale ferata. Practic, ar fi fost un drum drept de la Palatul Ghita Ionescu pana la Bariera Bucuresti. In 1942, reprezentantii CFR au fost de acord cu mutarea Garii si construirea unui pasaj auto in locul ei, dar 3 ani mai tarziu, acestia s-au razgandit si au cerut pastrarea Garii in locul sau original. Astfel, rezolvarea traversarii liniilor de cale ferata a fost din nou amanata.

O data cu marile demolari din 1956 - 1962 (cand s-au construit toate blocurile P+4E cu caramida aparenta din centrul orasului, fiind demolate numeroase cladiri cu valoare istorica precum Palatul Bailor), traficul auto catre Bucuresti a crescut, iar podul de piatra nu mai putea fi folosit datorita limitelor sale. Cum Gara de Sud tocmai fusese finalizata, cu arhitectura sa comunista, s-a optat pentru solutia propusa de CFR cu aproape 15 ani inainte: un pasaj suprateran in lateralul statiei feroviare. In 1961, noul pod, care preia traficul din Calea Bucuresti si are inspre oras doua iesiri - spre strada Democratiei si, printr-o bucla, spre Bulevard - a fost inaugurat. Podul de piatra, care ajunsese sa afecteze dezvoltarea feroviara a Garii de Sud, a fost demolat abia in 1965.

Din pacate, elegantul tunel subteran a ramas la stadiul de proiect. Putea fi totusi unul din simbolurile orasului, dar, din pacate cursul istoriei nu a fost unul favorabil.

Multumiri lui Armyuser si lui MIonulescu