Atunci cand vine vorba de cladiri vechi, a caror poveste este putin (spre deloc) cunoscuta, pe unul din primele locuri cred ca se afla blocul Toboc. Situat pe strada Democratiei, la numarul 1, astazi imobilul este mai degrabă un motiv sa ocolesti zona decat un obiectiv turistic sau o emblema a patrimoniului ploiestean.

Imobilul isi trage numele de la cel care l-a construit si a fost primul sau proprietar: ardeleanul Dumitru Buta. Nascut in Fagaras, in 1874, tanarul va trece ilegal granita in Vechiul Regat si, invatand repede meserie, se va angaja la tipografia lui Al. G. Radovici, in Bucuresti.

Undeva intre 1896 si 1900 se muta la Ploiesti (datorita dificultatilor financiare) si isi schimba numele in Dumitru Dumitrescu, dar ploiestenii il poreclesc ”Toboc” deoarece era scund si indesat.

In 1902, Toboc primeste o oferta nesperata: Radovici ii propune sa ii vanda tipografia, in conditii destul de avantajoase, iar tranzactia se concretizeaza. Dintr-un baiat sarac ajuns venit de peste munti, Toboc ajunsese patron de tipografie.

Terminand cu plata tuturor datoriilor in 1911, Toboc se gandeste sa isi ridice o cladire pentru tipografia ”Lumina”, in care sa aiba, de asemenea, spatiu si pentru locuinta personala. Pana sa se apuce concret de lucru, incepe Primul Razboi Mondial, iar in 1916, o data cu intrarea Romaniei in conflictul militar, Toboc este mobilizat si se retrage cu familia in Moldova.

Dupa razboi, vinde pe rand cele 5 case pe care le avea (pare-se ca nu aveau o valoare prea mare), face credit la banca si cu ce mai stransese, porneste lucrarile in 1920, angajand ca arhitect pe Toma T. Socolescu. Blocul avea sa fie finalizat in 1924, data care si azi – din fericire – mai este imprimata la intrarea in cladire.

La subsol erau utilajele si depozitele tipografiei, iar la parter se afla biroul firmei, dar si alte magazine. Etajul 1 era ocupat de familia lui Toboc, in timp ce etajul 2 si mansarda erau inchiriate. Prea putini stiu insa ca la mansarda a locuit pentru o vreme tanarul Toma Caragiu.

Dumitru Dumitrescu a sesizat din timp care avea sa fie soarta tarii dupa venirea comunistilor la putere, asa ca in 1945 inchiriaza (sau vinde) tipografia. Firma avea sa fie nationalizata in cele din urma in 1948, iar blocul doi ani mai tarziu. In ultimii ani ai vietii, Toboc a fost sef de cabinet al prefectului Spirea Sorescu, murind in 1957.

In perioada comunista, in cladire au locuit diverse familii (urmasii lui Toboc se mutasera intr-o casa de peste drum). In 1977, imobilul a fost puternic afectat de cutremur si – imi povestea cineva – se vedea cerul prin zidurile crapate. Cum reparatiile nu au fost unele temeinice si blocul era unul vechi, cei care locuisera pana la atunci au refuzat sa se mute inapoi, asa ca incet-incet degradarea blocului a continuat.

Nu stiu exact daca imediat dupa martie 1977 sau dupa 1990, blocul Toboc a ajuns sa fie locuit, in majoritate (nu generalizez!), de minoritari a caror amprenta olfactiva se simte de pe trotuarul de vis-a-vis.

De asemenea, blocul Toboc mai reprezinta, din pacate, si o alta categorie de cladiri cu valoare istorica: acelea care sunt si azi demolate de comunisti, numai ca acuma procesul este unul indirect. E simplu: in 1950, cand a fost nationalizata, cladirea se afla intr-o stare destul de buna. Statul a preluat-o, a folosit-o, nu a intretinut-o (reparatii temeinice, consolidari, etc),  iar dupa 1990, fostii proprietari au reusit sa faca demersurile pentru a-si recupera bunul confiscat abuziv. Dar ce sa mai faca descendentii lui Toboc (a caror afacere familiala fusese si ea nationalizata in 1948) cu o cladire care necesita investitii masive pentru a trece cu bine de urmatoarea miscare seismica?

In prezent, cladirea este in proprietatea primariei si este destinata (partial sau total) locuintelor sociale. Care este probabilitatea ca imobilul sa fie consolidat, cred eu, este evidenta.

Asa ca pana la un viitor cutremur care are cam toate sansele sa puna la pamant inca o cladire cu valoare istorica, acordati-i mai multa atentie si admirati-o, deoarece, din pacate, nu se stie cat va mai fi acolo.

(unele informatii sunt preluate din articolele despre Blocul Toboc semnate de catre domnul Paul Popescu in paginile Ziarului Prahova)