Actuala strada Nicolae Iorga a aparut in a doua jumatate a secolului al XIX-lea, o data cu trasarea Bulevardului Independentei si construirea Scolii Normal de Fete, actualul CN ”Jean Monet”. Prima sa denumire era Carmen Silva (pseudonimul literar al M.S. Regina Elisabeta), iar apoi, pentru o scurta vreme, si-a schimbat numele in strada Ghetariei. 

Carmen Silva / Friderich Engels / Nicolae Iorga

Venirea comunistilor la putere a adus cu sine o noua modificare, artera ajungand sa poarte numele lui Friderich Engels, co-fondatorul marxismului. Dupa 1990, strada a capatat al 4lea nume al sau, cel al istoricului Nicolae Iorga.

Karl Marx

Daca a fost Engels, atunci trebuie sa fie si Marx. Iar regimul comunist a avut ”grija” sa aleaga o artera pe masura: strada BunaVestire (numele initial era Calea Buna Vestire, dupa numele bisericii din zona).

Initial, strada pleca din spatele casei Iordache Cantacuzino si mergea pana la iesirea din S-E a orasului.

Ioan Filiu / Philiu

In primele decenii ale secolului XX, strada a fost sectionata: de la casa Iordache Cantacuzino cam pana la curtea actualului muzeu al petrolului se numea Ioan Filiu, in cinstea primarului care a realizat Bulevardul Independentei; in continuare se numea Buna Vestire, pana la biserica omonima, iar de acolo purta numele de Gheorghe Constantinescu. Acesta din urma, alaturi de sotia sa, au construit si au donat orasului spitalul de pe strada Buna Vestire, cunoscut de ploiesteni drept ”fosta maternitate”. Azi, fosta sectiune Filiu se numeste dr. Bagdazar, iar in rest a ramas numele de Buna Vestire. 

Actuala strada Barbu Delavrancea (denumire recenta, deoarece Calea Rudului s-a numit Barbu Delavrancea intre cele doua razboaie mondiale - mare incurcatura, stiu), s-a numit initial Lunei, ca mai apoi, in interbelic, sa poarte numele lui Ion Romanescu, unul dintre primii profesori de limba romana din Ploiesti. Regimul comunist i-a rezervat insa un nume ”important”: 7 noiembrie, data la care in 1917 triumfa revolutia bolsevica (sau mai bine spus, abia atunci incepea adevarata revolutie...). 

O poveste foarte interesanta o are insa strada C.T. Grigorescu, aflata in centrul orasului si care isi pastreaza si azi casele vechi de un secol. In unele intervale temporare, strada a purtat si numele de Brigadieri, N. Drossescu sau Libertatii. Este una din (foarte) putinele strazi cu nume de politicieni non-comunisti si care si-a pastrat denumirea intre 1945 - 1989. 

C.T. Grigorescu (sus) a fost un politician liberal, primar la Ploiestilor si unul dintre cei care au ridicat Statuia Libertatii din oras. Pare destul de bizar ca in plin stalinism, in centrul orasului sa existe o strada cu numele unui liberal. Totusi, explicatia este simpla: a fost un liberal stangist care a creat o aripa dizidenta a PNL-ului. Partea si mai interesanta apare in perioada comunista, cand o mica portiune din strada este redenumita Kutuzov. 

Mihail Kutuzov

Printul Mihail Kutuzov este un erou al natiunii ruse deoarece l-a infrant pe Napoleon atunci acesta din urma a invadat Rusia. Insa acest Kutuzov are si o legatura cu romanii: raspunzand boierilor moldoveni care se plangeau de abuzurile armatelor rusesti, printul Kutuzov a raspuns sec, referindu-se la populatia romaneasca: „li se vor lasa ochii spre a plange”. Si respectivul are strada taman in buricul orasului, chiar si dupa 90!

(va continua)