Povestea unei case se leaga, fara indoiala, de cele ale oamenilor care au locuit in spatele zidurilor sale. In interiorul imobilelor s-au legat prietenii, s-au consumat iubiri, au avut loc certuri sau destine s-au stins sub presiunea timpului ori a istoriei.

Cladirile vechi devin astfel parte a organismului numit de unii oras, de altii comunitate, pastrand totodata parfumul unor vremuri apuse, al vietii dintr-o Romanie fireasca, asa cum a fost pana in 1947. 

Un astfel de exemplu pentru orasul Ploiesti este casa Gheorghe Bogdan, aflata pe strada Mihail Kogalniceanu, sau Franceza dupa cum este cunoscuta de cei mai in varsta. Alaturi de Lipscani, strada Franceza reprezenta centrul economic al orasului, fiind dupa amiaza si locul preferat de plimbare al tinerilor.

Detaliu din feroneria de la strada

Poate tocmai datorita numarului mare de posibili cumparatori care pierdeau timpul in fata vitrinelor, croitorul Gheorghe Bogdan deci imediat dupa sfarsitul Primului Razboi Mondial sa ridice pe aceasta strada un imobil cu magazine la parter si locuinte la etajele superioare.

Initialele lui Gheorghe Bogdan, inca vizibile deasupra intrarii

Probabil ca avea ceva bani pusi stransi, asa ca il angajeaza pe arhitectul Toma T. Socolescu sa realizeze planurile viitorei cladiri. Urma sa fie ridicata o constructie destul de inalta pentru acea vreme, cu subsol, parter, 3 etaje si o mansarda destul de incapatoare.

Lucrarile au fost finalizate in 1922, dupa cum sta marturie inscriptia de la instrarea in scara imobilului. Astfel, casa Gheorghe Bogdan devenea un reper al urbei, deoarece, 11 ani mai tarziu, in 1933, in tot orasul erau doar 13 cladirii cu cel putin 3 etaje!

Data finalizarii constructiei, marcata in mozaic

O partea din spatiul de la parter era ocupat de magazinul propriu-zis, in vitrine sale fiind prezentate costumele realizate de catre firma lui Gheorghe Bogdan (atelierul se afla in spatele cladirii). In cealalta parte era carciuma ”Dambovita”, un local in care se putea manca si bea la preturi rezonabile.

Feroneria originala

Concurenta intre croitorii din oras era acerba si mai ales cea dintre Gheorghe Bogdan si Herjenescu. Uneori, comenzile erau numeroase, asa ca cei 4 angajati ai lui Gheorghe Bogdan ramaneau pana seara la serviciu, primind de la patron masa gratis la ”Dambovita”.

Mozaicul din 1922 acopera si azi holul cladirii

Gheorghe Bogdan era casatorit cu Ana si aveau impreuna 3 fete (Elena, Maria si Ana) si 3 baieti (Gheorghe - care a murit de tanar, Zose si Bujor). La etajele 1 si 2 locuiau membrii familiei, iar etajul 3 era dat spre inchiriere (aici a stat timp de 3 ani Ionel Fernic). Membru al Partidului National Liberal, Gheorghe Bogdan a trait in cea mai infloritoare perioada a tarii, murind in 1938, fara sa asiste la prabusirea Romaniei Mari. 

Ana si Gheorghe Bogdan

Sfarsitul sau nu a fost unul linistit din cauza unei problemelor din familie. Pe langa moartea lui Gheorghe, un alt fiu al sau, Zose, dupa ce a petrecut un timp la Viena (ori pentru un tratament ori pentru studii) a prins viciul alcoolului.

Tanarul Zose, fotografiat la Viena, la atelierul ”Rococo”

Tristetea a fost destul de mare pentru tatal sau, dar cu toate acestea, a trecut peste suparari si in testament a precizat clar ca uita toate cele rele pricinuite de catre Zose.

Alaturi de familia sa, la Paulesti, pe 23 aprilie 1934

Familia Gheorghe Bogdan a avut insa un destin tragic, fiind o victima a istoriei, la fel ca multe familii de burghezi. Regimul comunist nu avea nevoie de vechile elite romanesti, asa ca masurile au fost dure: casa a fost nationalizata in 1948. Una din fete, Maria, era casatorita cu un anumit Staicu, care avea un conac vis-a-vis de Hipodrom, la intrarea in Ploiesti, dinspre capitala. Comunistii i-au confiscat conacul in 1952, si la 2 zile dupa, din cauza supararii, Staicu a murit din cauza unui infart. Ana, sotia lui Gheorghe Bogdan, a murit si ea 2 ani mai tarziu, in 1954.

4 din cei 6 copii ai familiei Bogdan, fotografiati la tara

Cladirea a scapat neatinsa de bombardamentele din 1944. La cutremurul din 1977 s-a zgaltait serios, aplecandu-se dintr-o parte in alta. S-au facut apoi masuratori care au aratat ca imobilul nu era in pericol iminent de a se prabusi, fiind totusi consolidat. 

Din fericire, casa Gheorghe Bogdan a scapat si de demolarile de dupa 1977, impreuna cu cateva imobile alaturate din ultima portiune a strazii Franceza care mai exista. A ramas in picioare, ca o dovada ca Ploiestii au fost, candva, un oras cu cladiri faine.